KIEV

 II

Lăsând vizitarea vestitului bazar Privoz – care se întinde pe o suprafață de cca. șapte hectare – pe mai târziu, la întoarcerea în Odesa, ne-am îmbarcat în microbuz cu destinație Kiev. Trebuie menționat că șoselele din Ucraina nu ne-au dat bătăi de cap ca cele din Moldova pe care le-am traversat în septembrie, astfel că am parcurs ușor cei 477 de kilometri pe autostrada cu trei benzi. Traficul este în general fluid, fără nervi, fără clacsoane. Cu toate că restaurantele întâlnite de-a lungul drumului sunt destul de rare, ele compensează prin calitatea serviciilor oferite. Am fost plăcut impresionați de promptitudinea și serviabilitatea cu care am fost serviți atunci când am făcut un popas pentru masa de prânz. Când am ajuns, Kievul ne-a întâmpinat impresionându-ne cu marea sa de lumini și cu toate era destul de târziu, după ce ne-am cazat pe un frumos hotel plutitor, ne-am hotărât să facem o primă vizită în oraș. Știind că stația Arsenalnaia este cea mai adâncă stație de metrou din lume, am coborât ca să urcăm pe scările rulante până la următorul nivel. Durează cam cinci minute să ajungi la celălalt capăt, care de jos nici nu se zărește. 

 

Apoi am pornit la pas prin oraș, pe bulevardul Hresciatik, unul dintre cele mai frumoase bulevarde ale Kievului, a cărui arhitectură a stârnit exclamații admirative.

 Dimineața următoare a coborât senină peste Nipru, bucurându-ne pe toți, dar mai ales pe cei pasionați de fotografie, care s-au străduit să surprindă cât mai multe obiective din renumitul patrimoniu arhitectural al Kievului.

 

Piața independenței – sau Maidan Nezalejnosti(maidan înseamnă în ucraineană spațiu liber) străjuită de hotelul Ukraina și monumentul Independenței Ucrainei.Piața Independenței – este și un centru al activităților politice publice. Nu departe, se află piața Basarabia unde găsești la fel ca în Odesa, produse din toate fostele republici ex-sovietice.

 

Catedrala Sfânta Sofia – construită după creștinarea rușilor și denumită astfel după cea din Constantinopol.În interior există fresce și mozaicuri bizantine pe care nu le-am putut fotografia, fiind interzis. 

 

Sigură fotografie pe care am avut voie să o facem a fost cea a unei inedite lucrări contemporane reprezentând-o pe Maica Domnului. 

 Detaliu

 

Poarta aurită – principala poartă a Kievului datând datând din 1037, care a rezistat invaziei mongolilor. A fost reconstruită cu concursul istoricilor și arhitecților prin anii 1980 și este considerată a fi o copie fidelă a porții inițiale. 

 

Alături, este statuia lui Iaroslav Mudriy – cunoscut și ca Iaroslav cel înțelept – prinț al Kievului în 1019. El este cel care a construit biserica Sfânta Sofia și Poarta de aur a cetății.

 

Statuia lui Bogdan Zinovi Mihailovici Hmelnițki – hatman al cazacilor zaporojeni. Pentru ucraineni el rămâne eroul legendar care a luptat pentru libertatea poporul său, cucerind Kievul și luptând împotriva polonezilor iar pentru pro-ruși, el este personalitatea (slăvită în perioada sovietică), ce a dorit să reunifice Ucraina cu Rusia. Fiul său a devenit ginerele domnitorului moldovean Vasile Lupu.

Biserica Sfântul Mihail, a fost reconstruită după ce a fost distrusă de comuniști în 1934. La ieșire, în partea dreaptă se găsește monumentul închinat victimelor înfometării din perioada 1932-1933.

Pecherska Lavra, un complex de mănăstiri și biserici, un fel de vatican al Ucrainei, construit pe locul unor peșteri în care au locuit călugării. Lavra, care înseamnă mănăstire superioară, are două zone; cea de jos, unde se află peșterile, aparține de Biserica ortodoxă rusă iar cea de sus aparține statului. În Lavra de jos pe care am vizitat-o se află corpurile mumificate ale călugărilor din Kiev.

 

Nu departe de Lavra se înalță statuia Patriei Mamă. Inaugurată în 1981, ea măsoară aproximativ 60 de metri(iar sabia are 6 m). Ea veghează monumentul celor căzuți în cel de-al doilea război mondial și Muzeul războiului. Este parte a Muzeului Patriotic al Războiului din 1941 – 1945.

 

Casa Chimerelor – construită cu mai bine de un secol în urmă de arhitectul Horadecki, ea are numeroase statui fanteziste – se spune că ar fi reprezentări ale viselor sale. În prezent este folosită pentru recepții și diverse evenimente. Interiorul adăpostea cândva și o cameră pentru vaca lui Horadecki.

Casa cu zei greci – veche de peste un secol, ar reprezenta muntele Olimp. Pe ea se regăsesc zeii Athena, Hermes, Demeter, Hefaistos.

Statuia care o reprezintă pe Prințesa Olga, - prima conducătoare a statului kievean care s-a convertit la creștinism în secolul I, împreună cu Apostolul Andrei, Sf. Cyrill si Sf. Mephodius.

Ministerul de externe Ucrainean

Așezat pe dealuri, Kievul oferă vizitatorilor săi imagini panoramice foarte frumoase. Aici, din funicular.

În parcul de lângă teatru.

 Alte imagini ale Kievului

Odată întorși la Odesa, ne-am grăbit să vizităm și bazarul Privoz, situat chiar lângă hotelul Marea Neagră în care am fost cazați. Aici, vânzători de toate naționalitățile – ucraineni, armeni, georgieni, moldoveni- te îmbiau să le cumperi produsele cu prețuri foarte atractive. Majoritatea dintre ei înțelegeau limba rusă, cu care cei mai mulți dintre noi au reușit să se descurce. Însă ei zadarnic s-au străduit să ne ghicească naționalitatea, confundându-ne când cu italienii, când cu spaniolii când cu... balticii. Probabil nu erau prea departe de adevăr, căci din Deltă venim, deci... de la baltă. Am încheiat seara cu o cină la restaurantul cu specific ucrainean Kumaneț, într-o atmosferă relaxată și plăcută și a doua zi ne-am grăbit către casă, bucurându-ne încă o dată că totuși, generalul Iarnă, probabil încă prea toropit de o vodkă, n-a reușit să ne ajungă din urmă.