Lansarea revistei ”Seniorii Tulceni” nr. 17 la Sulina

Proiectul asociației noastre ”Seniori în acțiune” intitulat ”Scrisuri și înscrisuri ale seniorilor tulceni”, proiect cofinanțat de Consiliul Județean Tulcea, a avut planificată lansarea și la Sulina a revistei ”Seniorii Tulceni” nr.17. Și astfel, în ziua de 11.10.2019, după ce ne-am făcut anunțată din timp prezența:

 

am luat șalupa către Sulina. Ca printr-un miracol, de parcă șalupa ar fi fost balena ce reușise să-l înghită și pe Iona, în pântecele sale s-a făcut nevăzută incredibila grămadă de bagaje ale celor 15 pasageri care, bine scuturați de valurile peste care gâfâind șalupa reușea să treacă, mai aruncau câte un o privire discretă spre vestele de salvare rămase suspendate undeva sus, în plasele lor.

Și totuși – mari sunt minunile Domnului – am ajuns cu bine în Sulina și ne-am grăbit spre sala bibliotecii unde fusese programată întâlnirea cu localnicii. Ușa era deschisă, dar dincolo de ea, sala ne aștepta așa:

 Totuși, după ce ne-am învârtit puțin nedumeriți, ne-am arborat ”steagul”,

am pregătit revistele și tricourile cu sigla asociației pe care urma să le oferim și după puțin timp, și-au făcut apariția... 3 persoane cu care am făcut cunoștință. Prima persoană cu care am făcut cunoștință a fost președinta comunității elene din Sulina, doamna Gheorghe Dracopulo Ecaterina, care ne-a prezentat fondul de carte rară al bibliotecii(care în prezent nu are bibliotecar). 

Apoi, l-am cunoscut și pe domnul Comărzan Gheorghe, care de câțiva ani a organizat pe cheltuială proprie o expoziție a colecției sale de obiecte din vechea Sulină. Vi le prezentăm:

Apoi, l-am cunoscut și pe domnul Mihail Hancerencu, care în felul său discret, a dispărut pentru câteva momente dintre noi, ca să revină cu câteva cărți de poezie scrise de el, pe care ni le-a dăruit. Și astfel, am mai găsit doi colaboratori pentru revista noastră și ne-am bucurat să constatăm că mai există și-n Sulina oameni care pot gândi un pic mai departe de rutina cotidianului și goana pentru viața de zi cu zi, oameni care se străduiesc să aducă în viața noastră frumosul și să păstreze încă viu în amintirea noastră, trecutul.

Și pentru că venirea noastră la Sulina avea drept scop să facă revista și preocupările seniorilor tulceni, cunoscute și sulinenilor, am ieșit pe străzi și am continuat să distribuim revista oamenilor pe care i-am întâlnit, la farmacie, la cabinet medical, la școală.

 Orașul părea adormit, cu oameni puțini și aceia adunați pe la câte o terasă, copii și mai puțini, multă liniște, întreruptă doar de clipocitul permanent al apei ce se lovea de bordajul ambarcațiunilor ancorate la mal. Și pentru că timp până la plecarea șalupei înapoi spre Tulcea mai era și cu toții mai fuseserăm fiecare în urmă cu mulți ani prin Sulina, am ales să facem o scurtă plimbare până la mare, profitând de vremea caldă.

Am plecat din Sulina gândind că dacă pentru o corabie, ca să poată naviga, este bine să aibă un vânt bun din pupă, pentru ca o localitate să se poată dezvolta și mai ales să rămână vie, este bine ca oamenii să nu uite că dincolo de viața lor individuală, de îndatoririle și responsabilitățile individuale, există și îndatorirea de a fi cetățean, de a trăi nu doar pentru sine ci și pentru cei și cele ce vor rămâne în urma sa.