duminică, 23 aprilie 2017

”DUPĂ COLȚ” - CAROL FELDMAN



Prima mea întâlnire cu scriitorul și cetățeanul de onoare al orașului nostru a avut loc cu câțiva ani în urmă. Prin bunăvoința unei cunoștințe comune am putut citi câteva din cărțile autorului și cu ocazia unei reveniri  a domniei sale  la Tulcea, i-am cerut permisiunea de a-mi răspunde la câteva întrebări pentru a putea  încropi ceea ce devenea primul interviu pe care-l scrisesem. Când l-am încheiat, i-am un titlu: ”Lecție de iubire”. Ce anume mi-a inspirat acest titlu? Cu voia dumneavoastră am să citez începutul acelui interviu care se regăsește și-n volumul meu” Puzlle”  editat în 2010:
            Cu ceva vreme în urma, traversând oraşul, am zărit pe neaşteptate pe frontispiciul unei clădiri, ceva ce nu mai observasem până atunci. Cu litere mari, scria: “Tulcea, te iu­besc!”. Si-n vreme ce neaşteptata declaraţie continua să-și unduiască în lumina amiezii albele litere, am simţit cu surprindere cum sunt cuprinsă de un cald sentiment de bucurie interioară, ca acela pe care-l ai atunci când după îndelungate peregrinări te întorci în locul pe care-l poţi numi fără nici o reţinere, acasă. Am înţeles că sunt în asentimentul acelei declaraţii, albe ca un zbor de pescăruş purtând acest adevărat fir al Ariadnei pe deasupra tuturor umbrelor ce ne traversează adeseori existența, înnegurând-o, precum norii umbresc în trecere seninul cerului şi strălucirea eternului soare. Şi aceasta bruscă înţelegere a făcut ca dintr-o dată, curgerea timpului să-mi para a fi mai lină, mai blândă. Nu peste multa vreme mi-a fost dat să reîntâlnesc şi să recunosc acest mesaj: «Are chichineaţa aia de oraş, un farmec pe care nu-l găseşti oriunde»… Citeam una din cărţile lui Carol Feldman – Domnişoara. Şi cu emoţie am citit alta, şi apoi încă una, descoperind pe portativul rândurilor, în susurul nelipsitului şi neuitatului refren al apelor care îmi este şi mie atât de cunoscut şi care-i însoţeşte aproape toate scrierile - cântecul iubirii pentru oamenii şi locurile care au fost leagănul în care s-a plămădit sufletul omului numit Carol Feldman.
În anii ce au urmat,  domnul Carol Feldman a mai poposit din când în când în orașul său natal  pentru a mai împărtăși cu comunitatea sa, bucuria unei noi creații literare, primită de fiecare dată cu mult entuziasm de către cei ce veneau în număr mare să-l întâlnească. Și nu mă mira deloc entuziasmul participanților, întrucât observasem și eu atunci, spre sfârșitul acelui prim interviu că : ”răsfoind cu Carol Feldman printre filele amintirilor sale, nici nu am observat cât de repede a trecut timpul,  - ”acest iscusit învăţător al tuturor, atât de lung când este gol de fapte şi atât de scurt când îţi aminteşti de dânsul” -(N. Iorga). Un timp, pe care Carol Feldman a învăţat să-l trăiască nu doar pentru sine ci şi pentru alţii, pentru bucuria de a simţi rodindu-i în suflet, iubirea pe care a sădit-o şi în sufletele altora”.
 De curând, am primit cartea ”După colț” recent apărută la editura HASEFER(2017). Și deschizând-o, am citit cu uimire în cuvântul înainte scris de Alexandru Marinescu, că autorul cărții ar considera că, volumul ar fi… ultimul din cariera sa. M-a întristat. Peste câteva pagini, am găsit și rândurile autorului, care lămurea intenția sa de a alcătui un panoptic care să cuprindă toate figurile importante – prezente sau trecute - din viața sa, în această lume: ”creată de EL, după voia Sa și retușată de noi, după voia noastră” – așa cum observa autorul. Și am citit cartea, o dată, apoi încă o dată… Personajele descrise, multe dintre ele, rudele deja trecute în neființă, mama, tatal, soția Betty mătușa Motea, bunica Grand Maman, Baba Sura, Bunicul Zeida, cel care  - spunea autorul – ”a trăit și a murit în picioare precum copacii” - apoi, foștii profesori, sau oamenii mai mult mai puțin cunoscuți, uneori întâlniți întâmplător, dar cărora scriitorul le surprinde cu finețe calități umane incontestabile, din păcate tot mai rare în aceste vremuri - creatoare mai degrabă de bipede - și pe care se hotărăște să le înscrie într-un fel de letopiseț pentru generațiile viitoare, spre a le feri de uitare. Pentru că aceștia, prin atitudinile lor în fața vicisitudinilor vieții, au fost și rămân demni de a rămâne în amintirea urmașilor, ca modele de urmat. Căci, așa cum spunea doctorul în medicină Jonas Edward Salk: ”Cea mai mare responsabilitate a noastră este aceea de a fi buni strămoși”. Iar personajele descrise de Carol Feldman, sunt cu siguranță strămoșii de care să-ți amintești cu drag.
Și în această privință, Carol Feldman, pare să fie în acord și cu un alt cunoscut scriitor(poet și prozator) Nichita Danilov, a cărui carte ”Ambasadorul invizibil” începe cu o imagine simbolică ce ilustrează concepţia sa cu privire la menirea omului (şi în speţă, menirea scriitorului) şi anume,  imaginea unui turn construit din carcase vechi de  maşini, care devine după cum spunea dânsul, ” punct de reper pentru navele aflate în larg”, turn dotat cu reflectoare, care să lumineze calea celor aflaţi în valurile vieţii.
            Și totuși, mai era ceva în paginile acestei cărți; ceva ce nu-mi dădea pace. Așa că am început să o recitesc din nou. Și dacă până atunci fusesem preocupată mai mult de tipologia personajelor din carte, de data aceasta am deslușit printre rânduri mirosul pregnant, sunetul și desenul în sepia al unei nostalgii dureroase, care contemplă trecerea ireversibilă a timpului și pierderile pe care le lasă în urma sa. Firește, fiecare om a trăit sau va avea de trăit la rândul său, momente în care schimbările mai mult sau mai puțin așteptate, mai  mult sau mai puțin brutale, să-i coloreze viața într-o nuanță crepusculară și tot ce era minunat în ea să pară a se destrăma iremediabil determinând astfel, schimbarea raportul său cu lumea.
Acest proces(din fericire de multe ori trecător), este denumit de psihanaliști dezvrăjire(pierderea iluziilor și a speranțelor). Însă viața, că vrem sau nu, este un proces de devenire, o combinație de stări prin care suntem datori să trecem. Pentru că, tot ceea avem fiecare, este doar… trecătoarea clipă, momentul prezent și ceea ce psihiatrul evreu Victor Frankl – părintele logoterapiei - numea ”cheia existenței umane” și anume, responsabilitatea. Tot el spunea: sensul vieții mele este să îi ajut pe alții să îl găsească pe al lor”.Despre importanța clipei, ne vorbesc și versurile lui  Omar Khayyam:  Nu plânge după ierii ce rupți au fost din viață / Și nu gândi la ziua ce nu știi de-o să vie/Și ieri și mâini și astăzi iluzii sunt și ceață/ Atât ai: clipa. Fă-o să umple o veșnicie”( Vanitas vanitatum).
            Și totuși, privind activitatea prolifică a scriitorului și cetățeanului Carol Feldman, nu putem să nu-i dăm dreptate lui Joseph Murphy care în cartea sa Puterea Extraordinară a subconştientului spunea: ”Încetaţi să mai priviţi vârstele de 65, 75 şi 85 de ani ca fiind sinonime cu sfârşitul. Ele pot deveni, dimpotrivă, momente de început ale unei vieţi noi, mai active, mai libere”. Așa că, fără a ne mai cheltui moneda timpul ce ne este dat cu ezitări, întrebându-ne ce ne poate aduce ”colțul” următor, poate ziua de mâine, sau poate  următorul necunoscut sau necunoscută(încă) a vieții, și amintindu-ne că ”purtăm în noi minunile pe care le căutăm în afară”*, că ”nu suntem doar creaturi ale circumstanțelor ci suntem creatori ai circumstanțelor”**, să dăm tot ceea ce este mai bun în noi, astfel încât, asemenea personajelor cărții distinsului nostru concetățean, să devenim cu timpul, buni strămoși.
Tania Nicolescu


*Thomas Browne
**Benjamin Disraeli




vineri, 31 martie 2017

TÂRGUL BUNICILOR - ediția a IV-a



ASOCIAȚIA ” SENIORI ÎN ACȚIUNE”  organizează
în ziua de 28.04.2017 între orele 10 - 17, în foaierul TEATRULUI ”JEAN BART” din TULCEA,ediția a IV-a a
” TÂRGULUI BUNICILOR”


Participanții la acest târg(persoanele de vârsta a treia) vor aduce unul sau mai multe obiecte(de uz casnic, îmbrăcăminte, cărți, obiecte handmade, ghivece cu flori, etc.), pentru care vor primi o chitanță în baza căreia vor putea alege în ziua de 28.04.2017, la schimb, alt obiect / obiecte, sau, vor putea oferi aceste chitanțe altor persoane vârstnice pentru ca și acestea să poată participa la târg. 

Colectarea obiectelor se va putea face în perioada 25 / 03 / 2017 - 26 / 04 / 2016.
Cei interesați pot solicita detaliile la telefoanele: 0742061726, 0740942908, 0757094010 între orele 10 – 15.

Nu sunt acceptate produsele perisabile(alimente, medicamente).


Vă așteptăm cu drag!


vineri, 24 martie 2017

Revista ”SENIORII TULCENI” Nr.7

A apărut revista nr.7 ! Cei interesați o pot achiziționa cu plata ramburs, scriindu-ne pe adresa : senioriinactiune50@gmail.com
 

vineri, 24 februarie 2017

21.02.2017 Parlamentul Seniorilor în Parlamentul României



NU vreau să devin unul din acei bătrâni care sunt mereu nemulțumiți, care se vaită, bombănesc tot timpul și defaimă orice văd și aud.
NU vreau să fiu mereu trist,  îngândurat, necăjit și insuportabil pentru alții.
VREAU  să-mi păstrez buna dispoziție, să zâmbesc sau să râd, chiar dacă îmi lipsește dantura.
VREAU să-mi păstrez umorul, față de oricine, păstrându-mi locul cuvenit în societate.
VREAU să fiu un bătrân generos care să știe să dăruiască. Să dăruiască puținul pe care îl are și tot ce a acumulat în timpul vieții sale: înțelepciune, sfaturi, rețete culinare, îndemânare, să ofere ajutor, timp sau chiar fluor, celor care au nevoie de toate acestea.
Nu vreau să fiu un om al trecutului, vorbind mereu despre ceea ce a fost și cât de bine a fost, văzând astfel doar RĂUL, disprețuind prezentul, activitatea, îndeletnicirile, profesionalismul și competența tinerilor.
VREAU să fiu un bătrân care nu-și uită tinerețea, care se acomodează cu tinerii și întreține tinerețea celorlalți.
VREAU să fiu un bătrân al tuturor anotimpurilor și ultimul meu anotimp să fie cel mai frumos, datorită sprijinului, ajutorului și dragostei pe care o voi primi de la toți cei din jurul meu.
Și toate acestea, pot fi reprezentate printr-un simplu  surâs.
Miorița Săteanu


Miorița Săteanu – 82 de ani  -  Președinte onorific al Uniunii Femeilor din Bihor – Oradea, Cetățean de onoare al Municipiului Oradea, Membru al parlamentului Seniorilor - în Parlamentul României


Îmbătrânirea demografică accentuată din ultimele decenii a populației României face ca preocupările legate de problematica vârstnicilor în societate să capete o importanță tot mai mare. Necesitățile tot mai mari de a dezvolta servicii sociale care să fie armonizate cu nevoile reale ale acestui segment de populație, au stat la baza organizării Parlamentului Seniorilor, care reprezintă interesele a 164 de organizații ale persoanelor vârstnice din toate zonele țării, cu un număr de 1 470 000 de membri  și peste 1 730 000 de beneficiari ai serviciilor. Organizațiile reprezentate de Parlamentul Seniorilor, au ca scop creșterea calității vieții persoanelor vârstnice prin oferirea unei game variate de servicii:
·         Servicii sociale concretizate prin centre de îngrijire la domiciliu, centre de zi, centre sociale multifuncționale, telefonul vârstnicului, grădinițe sociale pentru vârstnici, cantine sociale, centre rezidențiale, consultanță juridică psiho-socială, etc;

  • ·       Servicii medicale prin cabinete proprii, caravane medicale și asistență medicală la domiciliul persoanelor vârstnice;
  • ·         Prestări de servicii: reparații și confecții în unitățile proprii și la domiciliu, servicii de îngrijire corporală(frizerie, coafură, manichiură, pedichiură);
  • ·         Servicii de incluziune financiară
  • ·         Activități de învățare, culturale și de petrecerea timpului liber.
·         Prin aceste activități, este susținută incluziunea socială a vârstnicilor, îmbătrânirea activă și educația acestora pe tot parcursul vieții, sunt apărate drepturile persoanelor vârstnice, este prelungită perioada lor de independență și este stimulată coeziunea socială.
Toate aceste servicii au scopul de a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor vârstnice.
Parlamentul Seniorilor este un for consultativ care, susținând interesele vârstnicilor are în vedere să pună pe agenda publică problemele identificate ale vârstnicilor, să expună un plan de acțiune și recomandări cu privire la îmbunătățirea legislației pentru persoanele vârstnice, în fața comisiilor de specialitate din Parlamentul României. În acest scop, în data de 21. 02.2017, membri Parlamentului Seniorilor au fost prezenți în Parlamentul României.