Cetatea Albă - Ucraina

Continuând deja tradiționalele noastre excursii, în septembrie, am decis să alegem o rută mai puțin vizitată și anume, Ucraina, având ca obiective orașul Odesa și Cetatea Albă. La Cetate, profesorul în arheologie Victor Baumann(fost şef al secţiei de istorie şi arheologie și fost director adjunct al ICEM Tulcea) a avut amabilitatea de a ne fi ghid, oferindu-ne multe informații interesante. Cetatea Albă este situată la vărsarea Nistrului în mare și istoria sa are o vechime de peste 2500 de ani, care începe cu secolul V î.Hr. când vechii greci întemeiază pe acel loc, o colonie denumită ”Ofiussa” sau ”Cetatea Șerpilor” pentru că ținutul era năpădit de șerpi.

Cucerită de romani în era noastră, apoi stăpânită pe rând de huni și tătari, cetatea ajunge prin anii 1300 să fie refăcută de genovezi și să poarte denumirea de ”Cetatea Albă”. Se pare că numele i-ar fi fost dat după apele Nistrului care pe atunci se numea Râul Alb, datorită limpezimii apelor sale sau, după cum afirmă alții, după culoarea albă a pietrelor din care a fost construită cetatea.

În 1359, cetatea ajunge să facă parte din Principatul Moldovei și, pe parcursul secolului XV, sub stăpânirea domnitorilor moldoveni, Alexandru cel Bun și a lui Ștefan al II-lea, Alexandru Vodă și Ștefan cel Mare, va fi refăcută și mărită. Astfel, a ajuns să se întindă pe o suprafață de 9 ha și să aibă 34 de turnuri. Turcii o cuceresc în 1484 și o stăpânesc sub denumirea de ”Akkerman” până în 1812, când este luată în stăpânire de Imperiul Rusesc.

Evenimentele istorice vor face ca Cetatea să facă parte din Republica Moldova în 1917, din România Mare în 1918, din Uniunea Sovietică, fiind atribuită Ucrainei în 1940, din România în 1941, pentru ca în 1944 să aparțină iar Uniunii Sovietice, iar în 1991, prin destrămarea acesteia să aparțină Ucrainei.

 

                                                         Intrarea în camera de tortură

 Gravuri ilustrând torturile aplicate

Instrumentele de tortură