miercuri, 19 martie 2014

Oraşul Tulcea (partea a III-a)


Cea de-a doua platformă industrială se află pe malul Dunării, în partea de N şi NE a oraşului şi grupează fabrica de conserve din peşte (Tulco SA), cu o activitate ezitantă, după dispariţia Companiei de Pescuit Oceanic şi datorită diminuării producţiei de peşte din Delta Dunării, fabricile de mase plastice, cea de conserve din legume şi fructe (Dalco SA), asemănătoare ca evoluţie cu cea de conserve din peşte, fabrica de bere (dezafectată) şi abatorul şi secţia de preparate din carne (Tabco-Campofrio), cea din urmă asociată cu o firmă spaniolă, care a existat până de curând.
Pe lângă aceste unităţi mari, mai semnalăm existenţa a mai multor fabrici de pâine (Deltapan, Damona, Pluto), a celei de confecţii, a fabricii care produce instalaţii pentru răcire pentru industria berii şi confecţii metalice (Mirex), ateliere de produs mobilă, ateliere de confecţii metalice, societăţi de construcţii (Coral, Deltacons, Cimont), două secţii de îmbuteliat vin şi băuturi spirtoase, fabrica de produse lactate, ateliere de reparaţii auto, ateliere meşteşugăreşti şi de prestări de servicii.
Reţeaua comercială este completă şi complexă, cuprinzând magazine specializate, depozite en gros, supermarket-uri, pieţe agro-alimentare, librării etc. Cea mai mare parte din aceste unităţi a fost privatizată şi oferă servicii de calitate. Dacă în secolul trecut zona centrală a oraşului cu coloanele era principala arteră comercială, astăzi fiecare stradă a devenit o mică arteră comercială, multe apartamente de la parterul blocurilor fiind transformate în spaţii comerciale.
Turismul este favorizat de existenţa mai multor hoteluri (Rex, Egreta, Select, Delta, Europolis, Esplanada, Casa Albastră, vila Europa), altele fiind în curs de construcţie. La acestea se adaugă spaţiile oferite de corpurile plutitoare aparţinând diverselor societăţi de turism, ca şi tabăra şcolară de pe dealul Bididia.














Hotel modern (foto A. Costache)

Sunt multe obiective pe care turistul le poate vedea în Tulcea. În primul rând, cele patru secţii ale Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Delta Dunării (ICEM), care înseamnă expoziţii de artă, istorie şi arheologie, etnografie şi ştiinţele naturii, fiecare amplasată în locaţii ce oferă posibilitatea etalării exponatelor după toate rigorile şi standardele moderne.
Secţia de ştiinţele naturii, găzduită până nu demult de casa unui fost armator grec (Avramide), prezintă sub formă de biogrupuri, diorame sau acvarii biotopurile şi biocenozele specifice Deltei Dunării. În curând, acest muzeu va fi găzduit de o clădire nouă, modernă.
În fostul Palat al Paşalelor s-a organizat secţia de artă plastică (care se extinde prin ridicarea unei anexe), care adăposteşte lucrări de artă modernă şi contemporană, din care nu lipsesc numele clasicilor: Grigorescu, Aman, Tonitza, Ţuculescu, Baba, Iser, Găvenea, Ciucurencu, Irimescu, Jalea.
Secţia de etnografie adăposteşte exponate care ilustrează dragostea ţăranului dobrogean pentru frumos şi nevoia lui de a îmbina utilul cu plăcutul. În plus, muzeul organizează periodic expoziţii tematice, cu un pronunţat mesaj educativ.
Secţia de istorie şi arheologie este cantonată în două clădiri de pe Dealul Monumentului şi prezintă într-o formă inspirată evoluţia pământului dobrogean şi a locuitorilor săi din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. În exteriorul muzeului se pot admira ruinele cetăţii, vase de ceramică pentru păstrat proviziile, stele funerare, sarcofage de piatră sau statui din marmură care evocă diverse momente din trecutul zbuciumat al oraşului şi judeţului.
Pe punctul cel mai proeminent se înalţă obeliscul care constituie Monumentul Independenţei, flancat de un dorobanţ şi un vultur cu aripile deschise. Forma actuală a fost realizată în 1977, pentru a marca centenarul independenţei şi revenirii Dobrogei la România. Anterior, pe acest loc a existat un alt monument, a cărui temelie s-a pus în 1879, dar care s-a finalizat abia în 1904. O scară monumentală din dale de granit conduce până la platoul cu obeliscul, care este loc de belvedere dar şi de desfăşurare a manifestărilor oficiale care comemorează evenimentele istorice din viaţa urbei şi a ţării.

Monumentul Independenţei (foto V. Leonov)

În zona centrală se află câteva monumente de interes turistic, care ar putea fi vizitate de cei interesaţi. Unul dintre ele, geamia Azzizie, a fost ridicat în 1924, pe locul şi în forma uneia mai vechi. Alături se înalţă clădirea Colegiului Dobrogean Spiru Haret, prima şcoală secundară din Dobrogea, instituţie de cultură a cărei istorie începe în 1883. Alături de liceu, într-un mic parc, se înalţă statuia lui Haret, amplasată iniţial într-o altă locaţie. Peste drum de liceu, adăpostind o societate de construcţii, se ridică clădirea care a servit liceului de stat turc şi mai apoi primăriei oraşului, fiind construită între 1870-72.
Dintre numeroasele biserici tulcene, două se remarcă în mod deosebit. Una este catedrala Sf. Nicolae, din centrul oraşului, ridicată în 1865, singura biserică creştină căreia sultanul a acceptat să i se ridice turle. Ea ocupă locul pe care a existat o biserică mai veche, din lemn.
Cea de-a doua este Biserica cu Ceas, cu hramul Sf. Gheorghe, din Piaţa Nouă, care are un stil mai aparte, cu influenţe orientale, neavând turle, ci o clopotniţă la intrarea în curte.
În centrul civic al oraşului se înalţă statuia ecvestră a lui Mircea cel Bătrân, opera sculptorului casimcean I. Jalea. Ea a fost realizată deoarece vechea statuie fusese distrusă de armatele de ocupaţie bulgare, monumentul fiind inaugurat în 1972. O copie fidelă a primei statui, dar la o scară mai mică, a fost recent dezvelită pe vechiul amplasament, ea fiind rodul strădaniilor unei fundaţii culturale sprijinită de un ziar tulcean. După o existenţă scurtă, ea a fost înlocuită cu o fântână arteziană.
În ultima vreme au fost ridicate mai multe monumente de acest fel în Tulcea, între care cel dedicat regelui Carol I, amplasat în faţa muzeului de artă, cel dedicat revoluţionarului paşoptist M. Kogălniceanu, aflat lângă catedrala Sf. Nicolae, tot aici fiind şi monumentul eroilor tulceni din revoluţia de la 22 decembrie 1989. La intrarea în parcul cu platani care se află între Biserica cu Ceas şi Piaţa Nouă a fost dezvelit bustul pictorului tulcean Constantin Găvenea. Dar cea mai impresionantă galerie a celor care au marcat viaţa urbei este amplasată în Parcul Personalităţilor, situat între Casa Cărţii şi Sala Sporturilor. Aici se află busturile lui Grigore şi Constantin Moisil, Gr. Antipa, C. Brătescu, I. Neniţescu,  Nifon Bălăşescu, G. Georgescu, G. Pantazi-Boulanger, Orest Tafrali şi alţii. La iniţiativa primăriei, în parcul din apropierea muzeului de artă a început ridicarea unor monumente destinate personalităţilor diferitelor etnii trăitoare pe meleagurile dobrogene. Primul dintre acestea este bustul lui Mustafa Kemal Attatürk.
Dacă turistul s-a plictisit de obiectivele menţionate, numeroase restaurante, baruri, cofetării, cafenele, magazine cu suveniruri, ar putea să îl atragă. Oraşul este poarta de plecare spre deltă, pentru cei dornici de pescuit, odihnă sau…ciupituri de ţânţari.
Cei cu preocupări culturale pot folosi sălile de cinematograf, teatrul în aer liber, sala de spectacole a Casei Sindicatelor, unde îşi desfăşoară activitatea ansamblul folcloric Baladele Deltei, sau cea a Palatului Copiilor, unde fiinţează ansamblul Doruleţul, sălile expoziţiilor de artă sau biblioteca judeţeană de la Casa Cărţii. Vara, la Tulcea se desfăşoară Festivalul Internaţional de Folclor Pentru Tineret Peştişorul de Aur.  De curând s-a inaugurat teatrul Jean Bart, în localul unui cinematograf modificat.
Dacă preocupările sunt sportive, există mai multe săli de sport, trei stadioane, baza nautică de la lacul Ciuperca, Tulcea fiind cunoscută pentru pleiada de campioni naţionali, mondiali şi olimpici pe care i-a dat acestui sport, dintre care se detaşează - fără discuţii - Ivan Patzaichin.
Reţeaua sanitară cuprinde două spitale şi o policlinică, numeroase farmacii, multe particulare, cabinete medicale cu diverse specializări, care asigură asistenţă şi tratament de specialitate.
În anul 2007, în municipiul Tulcea funcţionau 24 de grădiniţe, cu peste 2600 copii, 12 şcoli cu clase I-VIII,  11 licee (din care unul particular) şi două şcoli de arte şi meserii, cu un total de peste 13700 elevi. La acestea, se adaugă Palatul Copiilor şi Elevilor, o şcoală şi o grădiniţă pentru copii cu deficienţe şi două centre de plasament. Corpul didactic număra 1470 persoane, în cea mai mare parte calificate.
În calitatea sa de reşedinţă de judeţ, municipiul Tulcea găzduieşte toate instituţiile administrative judeţene şi locale precum şi unele instituţii de interes republican, cum ar fi Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Institutul Naţional Delta Dunării, sediile poliţiei, tribunalului şi procuraturii, garnizoanei militare, Crucii Roşii, sedii de firme şi bănci.
De câţiva ani Tulcea a devenit centru universitar, câteva instituţii de învăţământ superior din ţară (ASE Bucureşti, Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, Universitatea Ovidius Constanţa, Universitatea Spiru Haret, Universitatea Petre Andrei Iaşi, Universitatea Ecologică Bucureşti) deschizând filiale aici, chiar dacă viaţa acestora a fost fluctuantă.
În Tulcea funcţionează două posturi locale de televiziune şi două de radio şi se tipăresc 3 ziare cu un tiraj mai mare, beneficiind de existenţa a două tipografii. Semnalăm existenţa unor reviste de interes ştiinţific şi cultural, respectiv Peuce, editată de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale şi revista Steaua Dobrogei, editată de fundaţiile Casa Şcoalelor şi Danubiu.
Filiala tulceană a Uniunii Artiştilor Plastici grupează câţiva artişti de mare valoare şi forţă: C. Bratfanof, E. Barău, T. Oancea, V. Poiată, A. Pal, P. Vlahos, V. Drăguşanu, Şt. Ştirbu şi alţii. Ei continuă tradiţiile unor valoroşi înaintaşi precum C. Găvenea, Al. Ciucurencu, V. Chiriachide, I. Jalea.
Tulcea a dat şi o pleiadă de personalităţi din domeniul artei muzicale şi teatrului: Marian Alexandru, G. Pantazi-Boulanger, Ludovic Paceag, Radu Gheorghe, V. Pântea, Toni Buiacici sau Tora Vasilescu. Lista scriitorilor cuprinde pe Valentin Şerbu, Anton Cerpinschi, Victoria Gavrilescu, Emilia Căldăraru şi mulţi alţii.
Viaţa ştiinţifică a beneficiat de serviciile aduse de tulcenii Mioara Avram, profesor doctor filolog şi lingvist, Gr. Moisil, doctor matematician, membru al Academiei Române, Sergiu Condrea, doctor docent în telecomunicaţii, N. Cornăţeanu, doctor în agronomie, V. Calcandi, doctor în ştiinţe farmaceutice, C. Caloghera, medic chirurg, doctor docent în ştiinţe medicale, academicianul Radu Codreanu, zoolog şi citolog, Al. Arbore, etnograf şi istoric, Mihai Moruzov, fondatorul şi şeful Serviciului Secret Român şi lista ar putea încă continua.
În ciuda multor probleme de ordin social şi economic cu care se confruntă ţara întreagă, municipiul Tulcea are o viaţă activă, fiind un pol de dezvoltare locală şi regională, care atrage permanent populaţia din mediul rural, în ultima vreme existând şi un proces invers, la care se adaugă migraţia externă, care explică uşoara scădere a numărului de locuitori din ultimul deceniu.
Cochet şi curat, oraşul oferă o imagine plăcută vizitatorilor, mai ales în zilele de sărbătoare, atunci când parcurile, centrul civic sau faleza Dunării se umplu de lume ieşită la plimbare, la promenadă, la o terasă sau restaurant.














În parc (foto A. Costache)

Dezvoltarea turismului la standarde occidentale, profitând de vecinătatea Deltei Dunării, investiţii în actualele unităţi de producţie şi o grijă mai mare din partea autorităţilor naţionale şi locale ar putea spori nivelul de trai al locuitorilor şi gradul de atractivitate al oraşului.
Numele actual al oraşului suscită numeroase discuţii, existând mai multe variante de interpretare şi de găsire a unei explicaţii privind originea sa. Sufixul cea (gea) este turcesc, fiind des folosit în botezarea unor localităţi (Isaccea, Casimcea, Corugea, Atmagea etc), el având semnificaţia din…, de-ai lui…sau ceva asemănător.
Unii cred că prima parte a numelui ar proveni de la cuvântul turcesc tucla, care semnifică ţiglă, cărămidă, putând fi atribuit datorită caselor acoperite cu olane. Ipoteza este sprijinită de harta lui Giacomo Cantelli da Vignola (1686), unde apare cu forma Tuclar.
Alţii cred că el ar proveni de la rădăcina indoeuropeană tul, care semnifică deal, caz în care s-ar traduce prin aşezarea de pe deal, destul de plauzibil, justificat de realitatea geografică.
C. M. Ştefănescu crede că numele oraşului ar proveni de la cel al unui deal cu acest nume, situat la sud de actuala vatră, deal menţionat de Abulfeda (1321) cu forma A’Tul , la care s-a adăugat sufixul ”cea“ (gea). După părerea sa, cuvântul ”tul“ ar fi de origine celtică şi ar avea exact semnificaţia de deal, fiind înrudit cu cuvântul semit ”tel“ (tell) şi cel latin ”tellus“, cu sensuri apropiate.
D. Vultureanu crede că numele oraşului ar fi tot turcesc, dar ar proveni de la dolugi, care înseamnă adunătură (de neamuri, de etnii). Şi această explicaţie pare plauzibilă şi este justificată de amalgamul etnic ce a caracterizat oraşul de la porţile deltei. Profesoara isăcceană Omer Memnune consideră că la baza numelui ar sta cuvântul turcesc tuglagi (se citeşte tulagi), cu semnificaţia de loc în care se fac cărămizi.
Nu excludem nici posibilitatea ca rădăcina mai veche, celtică, dun (colină) să fi fost utilizată alături de sufixul turcesc, caz în care s-ar traduce prin locuitorii de pe coline.


Profesor Gheorghe Băişan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu